Istoricul localităţii

Mențiuni despre existența localității Stremţ au fost găsite în documentele istorice şi registrele papale aferente anilor 1264-1337, cu referiri la Brucla (denumirea din antichitate), Nußschloss (denumirea germană), Diódváralja (denumirea în maghiară) şi apoi Diód, denumiri care i-au fost atribuite localității Stremţ în acea perioadă.
Datorită vechimii aşezării, de aproape 700 de ani, pe parcursul istoriei şi celelalte satele componente ale comunei au deținut mai multe toponime:
• Satul Geoagiu de Sus a avut denumirea maghiară Felgyógy, Felsőgyógy, Feldiód;
• Satul Geomal s-a numit în germană Nussdorf şi în maghiară Diómál.

 

Denumirea actuală Stremţ - după opinia istoricului Ştefan Meteş - ar proveni de la „coloniştii" sârbi stabiliţi aici în amintirea ţinutului natal din Croaţia - Sereni sau din cuvântul românesc strâmt - care indică aspectul văii Geoagiului între Valea Mănăstirii şi capătul de vest al vetrei defileului. Vatra satului s-a dezvoltat pe ambele maluri ale văii, în vechime în jurul „Curţii nobiliare".
În ceea ce privește atestarea documentară a localităților componente ale comunei Stremţ, aceasta s-a făcut în ani diferiți. Prima localitate component este Geomalul în anul 1262, apoi Geoagiu de Sus din anul 1282, urmând apoi Stremţ din anul 1334, iar Faţa Pietrii din anul 1956.

 

Cetăţiile de la Stremţ
În epoca medievală, în apropierea lacului din centrul de comună Stremţ, au existat două cetăți fortificate „Cetățuia" datată de la începutul secolului XIII şi „Diod„ aproximativ de la mijlocul secolului al XV-lea.
Cetăţile sunt aşezate în centrul comunei Stremţ, circa 4 km nord-vest de Teiuş, pe valea cu acelaşi nume, într-un loc puţin ridicat şi înconjurat de o zonă care era mlăştinoasă. Alegerea locului de zidire a cetăţii a fost determinată de prezenţa mlaştinilor, alimentate dinspre nord de un izvor ce există şi astăzi, care împiedică accesul spre cetate din trei părţi (nord-est, sud şi vest).

În documente este cunoscută sub numele de cetatea Diodului, toponimic derivat din numele satului vecin, Geoagiu de Sus, care în documentele medievale a suferit unele transformări şi adaptări: Geoagiu, Gyógy, Tinod etc. Cetatea de la Stremţ a fost întotdeauna o cetate nobiliară.

 

A doua cetate de la Stremţ - Cetatea medievală a Diodului
În anul 1442, ultimul descendent al familiei nobiliare Mihail Dioghy donează moşia şi construcţia lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. Considerând că vechea fortificaţie nu mai corespunde cerinţelor timpului, Iancu de Hunedoara construieşte, una dintre cele mai puternice cetăţi din Ardeal, care se remarca în arhitectura militară a vremii, prin forma sa rectangulară mai rar întâlnită în Transilvania.
După opinia istoricului maghiar Kövári, construcţia Cetăţii se realizează între 1442 - 1445. Uriaşa construcţie era dotată cu 4 turnuri masive sprijinite în exterior prin contraforţi.
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, datorită luptelor repetate între partidele nobiliare cetatea este asediată şi distrusă de către voievodul Transilvaniei, Ioan Sigismund în anul 1563.
În interiorul cetăţii, clădirile care au constituit odinioară faima acestei fortificaţii, au fost distruse în cea mai mare parte, rămânând doar câteva urme în colţul sud-estic şi o capelă.
Cetatea a dispărut astfel din istorie, după o perioadă de glorie de peste 100 ani, domeniul a intrat în cadrul proprietăţilor fiscale ale voievozilor şi principilor Transilvaniei, până în anul 1700, când a fost proprietatea unor nobili maghiari.