Date fizico-geografice

RELIEFUL

Din punct de vedere al poziţiei geografice, comuna aparţine Piemontului Trascăului, ce ocupă o poziţie mediană între munţii Trascăului la vest şi zona joasă a Culoarului Mureşului la est, ce aparţine marii Depresiuni a Transilvaniei.
Localitatea are altitudinea cuprinsă între 300m în vecinătatea oraşului Teiuş, şi 680m în puctul numit Dealul Geoagiului. Comuna Stremţ cuprinde în suprafaţa sa culmile: Podul Larg (389m), Măgura Stremţului (461m) şi Podul Bârcii (332m), Măgura Geomalului, aproximativ 721 m. Cea mai înaltă culme este situată în creasta calcaroasă din vestul comunei, numită Vârful Prisecii (1150 m).
Munții Trascăului sunt situați în partea sud-estică a Munților Apuseni, dominând valea Mureșului în aval de confluența cu Arieșul. Desfășurați pe o distanță de circa 75 km, de la nord de Arieș până în valea Ampoiului, pe direcția nord-nord-est - sud-sud-vest, ei prezintă un paralelism aproape perfect cu valea, respectiv cu Culoarul Mureșului. Munții Trascăului reprezintă subunitatea nord-estică a Munților Metaliferi, care domină pe o lungime apreciabilă valea Mureșului. Având o poziție marginală pe laturile vestică şi sudică ei intră în contact cu alte zone montane, în timp ce înspre nord şi est ei domină depresiunea colinară a Transilvaniei. Deşi nu prea înalți, priviți dinspre Culoarul Mureșului, Munții Trascăului înregistrează, pe alocuri, 1.000m diferență de nivel.
Alcătuirea geologică prezintă de asemenea o asemănare în timp. Pe un fond de şisturi cristaline şi roci abrasive (bazalt) s-au depus roci sedimentare relativ mai noi, cum sunt calcare, gresii, sau conglomertate, dintre care în zona noastră domină calcarele, cărora se datorează aspectuoasele chei şi formaţiuni stâncoase ca Piatra Cetii, ce domină partea sudică a masivului şi se vede de la distanţe mari şi de pe şosele.

a) Trepte şi forme de relief partea vestică a comunei aparţine reliefului montan, Munţi Mijlocii - „muncei", fiind vorba de Munţii Trascăului, iar spre est relieful este colinar, reprezentat de Piemontul Trascăului. Se pot remarca forme de relief dezvoltate pe sedimente cretacice, pe calcare jurasice, pe formaţiuni neogene, etc. Văile sunt puternic adâncite faţă de zonele din jur, iar când intersectează în drumul lor roci calcaroase formează sectoare de chei, situaţie care apare în vestul comunei. Interfluviile sunt prelungi, panta acestora fiind mai mare în zona montană a comunei, iar în partea estică coboară uneori în trepte până în văi.

b) Forme bizare de relief: apar în satul Geoagiu de Sus, o formaţiune calcaroasă numită Bulz, iar în satul Geomal, Măgura Geomalului.

Rezervaţia naturală Cheile Tecşeştilor sau ale Runcului are relieful constituit din cele două culmi calcaroase ce coboară din Vârful Plesii (1250m) la nord şi Vârful Prisăcii (1150 m) la sud până în Valea Mănăstirii. Ca urmare a eroziunii diferențiate şi a intensei carstificări, culmile au un aspect zimţat, cu vârfuri ascuțite, sub formă de colti şi ace, mărginite de versanţi abrupţi, ce se continuă spre bază cu acumulări deluvio-coluviale constituite din trene de grohotișuri.


HIDROGRAFIA

Hidrografia este reprezentată de Valea Stremţului cu o lungime de 48 km şi o suprafaţă a bazinului de 229 km². Izvorăşte de sub Vf.Poieniţa (1437m) din Munţii Metaliferi, străbate un teritoriu foarte complex din punct de vedere geologic şi geomorfologic datorită, calcarelor din zonă.
Altitudinea medie a bazinului este de 841m. În zona piemontană, gradul de fragmentare este mare, iar rocile au o permeabilitate mai ridicată, scurgerea medie specifică este de aproximativ 4,69 l/s/km2.
Specific acestei văi este faptul că, pe parcursul ei, aceasta poartă mai multe denumiri. Astfel, în locul de unde izvorăşte se numeşte „Valea Poieniţei", în comuna Mogoş ia denumirea de „Valea Mogoşului"; se numeşte „Valea Râmeţului" în sectorul din cheia cu acelaşi nume, iar în continuare i se spune „Valea Mănăstirii", în zona cabanei turistice. Până la vărsarea în râul Mureş, capătă succesiv numele de „Valea Geoagiului", „Valea Stremţului" şi „Valea Teiuşului".

Pe teritoriul comunie Stremţ există două lacuri antropice:
• Lacul Stremţ situat lângă ruinele fostei cetăţi a Diodului, acesta face parte dintr-un complex care se întinde pe o suprafaţă de 5 ha iar luciul de apă are aproximativ 3 ha;
• Lacul din satul Geoagiu de Sus, restrâns ca intindere situat la intrarea în sat în apropierea văii Stremţului, format dintr-o meandră a acestuia şi alimentat de un afluent.

Apele freatice. Apele freatice prezente în teritoriu aparţin la două regiuni distincte prin condiţiile morfostructurale şi tectonice de cantonare: zona montană şi zona formaţiilor sedimentare ale Piemontului Trascăului.
Apele freatice ce aparţin spaţiului înalt montan se acumulează în fisurile, golurile create de acţiunea apei de infiltraţie încărcate cu dioxid de carbon, în ternele de grohotişuri existente la baza versanţilor - excedentul de apă apare de obicei sub formă de izvoare la contactul cu rocile impermeabile sau prin intersectarea lor de către valea adâncită a râului.
În comuna Stremţ se pot găsii o multitudine de izvoare, a căror apă este folosită pentru alimentarea gospodăriilor. La o adâncime relativ mică se află apa freatică, fântânile nu au adâncimi mari.
Pe teritoriul satului Geomal în partea de nord-vest a satului, la baza Măgurii Geomalului se găsește un puternic izvor, a cărui apă este colectată într-un rezervor de beton de compensare care are o capacitate de peste 100 m3 de unde prin conducte de oţel ce măsoară peste 3 km este dirijată spre consumatori.

 

GEOLOGIE ŞI CONDIŢII GEOTEHNICE

Pe teritoriul comunei, solurile sunt dispuse pe trepte de altitudine, în funcţie de relief şi de climă, ceea ce determină caracterul zonal.
Solurile predominante ale rezervației naturale Cheile Tecşeştilor sunt rendzinele şi solurile humico-calcice, cu apariția frecventă a rocii sub formă de blocuri, grohotişuri şi stânci calcaroase. Pe rocile necarbonatice s-au format soluri brune acide, brune podzolite şi litosoluri.
În zona înaltă a teritoriului, în spaţiul montan, întâlnim soluri brune acide montane şi soluri brune podzolite care asigură dezvoltarea în etajul pădurilor de fag şi în pădurile amestecate de fag cu alte specii.
Solurile brune acide montane sunt soluri din clasa cambisolului cu reacţie accentuat acidă şi un grad scăzut de saturare în baze, mai puţin de 55 %.
În sectoarele montane unde predomină ca rocă de bază calcarul (roca mamă) s-au dezvoltat rendzinele-soluri litomorfe în formarea cărora un rol hotărâtor l-a jucat roca de bază.
Solurile brune podzolice sunt soluri din clasa argiluvisolurilor sunt bine reprezentate în regiunea deluroasă a piemontului. Alături de ele apar solurile argilarluviale podzolice, prezente pe păşunile naturale rezultate în urma defrişării pădurilor.
Solurile negre de fâneaţă fac parte din clasa solurilor hidromorfe şi se caracterizează
printr-o culoare închisă chiar neagră şi au un conţinut ridicat de humus /pe o grosime însemnată/ asociat cu fenomenul de pseudogleizare în partea superioară a profilului şi de gleizare în cea inferioară. Aceste soluri apar în areale de separaţie, la baza versanţilor cu expoziţie nordică sau nord-vestică, şi sunt modelate pe marne.
În zona joasă a teritoriului comunei, pe cursul inferior al văii, pe terasele Geoagiului şi Mureşului, sunt prezente cernoziomurile levigate, aparţinând moli-solurilor, sunt soluri cu o fertilitate ridicată şi se prestează cel mai bine la cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi legumelor.
Tot aici întâlnim şi solurile aluviale în zona joasă a luncii şi pe terasele inferioare. Sunt soluri tinere, formate pe depozitele recente fluviale ale râului. Datorită prezenţei humusului în proporţii optime şi a stratului de apă freatică aflat la adâncimi mici faţă de suprafaţă, fertilitatea lor este deosebită.
În partea de vest, formaţiunile geologice prezente pe raza comunei Stremţ, aparţin Munţilor Trascău. După ce străpunge două fâşii de roci calcaroase aparţinând jurasicului superior (calcare masive de Stramberg), scoase la zi din masa Cretacicului superior şi îşi creează spectaculoase sectoare de chei Cheia Pravului, Cheia de la Piatra Bălţii, Cheia Râmeţului, renumită prin particularităţile morfologice, frumuseţea peisagistică prin dezvoltarea formelor carstice, a unei flore calcifile bogate.
Valea Stremţului pătrunde spre est, în a treia fâşie de calcar jurasic superior, respectiv, culmea Pleaşa Râmeţului-Piatra Cetii-Prisaca, aflată în nord-vestul comunei, în care a fost creată Cheia Mănăstirii.
După depăşirea ultimului sector de chei, până la localitatea Geoagiu de Sus, valea străbate formaţiuni aparţinând Cretacicului, întâlnind aceaşi alternanţă de gresii, conglomerate, gresii conglomeratice, marne, aparţinând îndeosebi stratelor de Râmeţ. Formaţiunile neogene apar aval de localitatea Geoagiu de Sus, odată cu pătrunderea în Piemontul Trascăului şi sunt reprezentate de depozite tortoniene (calcare, conglomerate, gipsuri, tufuri, gresii), iar până la contactul cu Mureşul, apar formaţiuni panoniene alcătuite din nisipuri, argile marnoase, pietrişuri piemontane. Cele mai noi formaţiuni aparţin holocenului, sunt reprezentate prin mâluri, nisipuri şi pietrişuri.

 

CLIMA

Varietatea formelor de relief precum şi modul general de desfăşurare a circulaţiei maselor de aer din cadrul munţilor Apuseni, respectivi ai Trascăului şi culoarul depresionar al Mureşului, între Alba Iulia - Aiud, au generat diferenţe climatice între cele trei unităţi de relief prezente pe raza comunei.
Clima este continentală, cu uşoare nuanţe de excesivitate în zona piemontană (colinară), ea prelungindu-se şi la periferia muntelui unde apar totuşi uşoare nuanţe pluviale. Dispoziţia generală a unităţilor de relief în cadrul munţilor Apuseni determină procese de föhnizare a aerului la periferia munţilor şi în Culoarul Mureşului, fapt care se reflectă în scăderea cantităţilor de precipitaţii dar şi în mărirea duratei de strălucire a soarelui la peste 2000 - 2100 ore/ an, ceea ce determină valori medii anuale ale radiaţiei.

Factorii genetici ai climei:

a. Factorii radiativi:

Radiaţia solară directă este un element important al climei, întrucât influenţează direct regimul termic al scoarţei terestre şi indirect al maselor de aer din imediata ei apropiere.
Radiaţia solară directă, în asociere cu cea difuză, alcătuiesc suma radiaţilor solare; această sursă de lumină care se transformă la suprafaţa terenului în sursă de căldură variază pe teritoriul comunei în funcţie de relief: în zona înaltă montană ea măsoară 115 - 120 kcal/cm2 în vreme ce în culoarul depresionar al Mureşului atinge 130 kcal/cm2.
Radiaţia reflectată alături de ceilalţi factori activi, are şi ea o mare importanţă; mărimea ei diferă în funcţie de caracteristicile fizice ale scoarţei pământului, de orientarea versanţilor spre soare şi de nebulozitate.
Radiaţia efectivă ale cărei valori sunt influenţate de condiţiile generale ale climei şi de diferenţele între zona înaltă şi culoarul Mureşului prezintă valori mai mari în munte şi peste 120 kcal/cm2 şi valori mai mici în zona joasă.

b.Factorii dinamici:

Aflaţi sub influenţa maselor de aer vestice (oceanice) principalele elemente climatice ale Munţilor Trascăului: temperatura, precipitaţiile şi nebulozitatea sunt tipice climei continentale cu influenţe vestice, oceanice.
Zona piemontului Trascăului aflată la periferia zonei montane, în partea de est a acesteia, beneficiază de mase de aer mai puţin umede şi uşor încălzite care coborând pe culoarele create de văile râurilor, generează curenţi de aer calzi şi uscaţi de tip föhn.
Vânturile reprezintă elementul climatic care reflectă influenţa circulaţiei generale a atmosferei.
Prin poziţia comunei Stremţ şi a reliefului întâlnit, este supusa unei circulaţii cu caracter predominant vestic. Acestei circulaţii generale i se adaugă şi o circulaţie specifică din direcţiile S, SE, SV şi NV cu o intensitate slabă şi mijlocie. De asemenea în zonă se simte şi foehnul din vest, fiind un vânt local cu acţiune în tot anul, având frecvenţa cea mai mare primăvara (13 % din întregul an), iar influenţa minimă o are în luna octombrie (3,3 %).Vânturile aducătoare de ploi apar în acest areal mai ales primăvara şi toamna.

Circulaţia generală a atmosferei. Complexitatea circulaţiei aerului în straturile joase ale troposferei este asociată factorului geografic şi celui termic. Infuenţa acestor factori se atenuează şi dispare odată cu altitudinea, circulaţia devine astfel progresiv mai simplă în timp ce densitatea aerului scade. Circulaţia generală este stratificată din cauza unor curenţi suprapuşi având origini diferite şi caracteristici mai mult sau mai puţin contrastante.

c. Regimul termic:
Temperatura aerului, unul din cel mai important indicator al regimului climatic, cunoaşte importante variaţii legate de oscilaţiile specifice anotimpurilor şi de cele anuale ale radiaţiei solare dar şi de ceilalţi factori radiativi şi dinamici ai climei.
Teritoriul comunei este străbătut de izotermele medii anuale de 9oC, înspre culoarul Mureşului şi de 4oC în zona înaltă (Faţa Pietrii).
Temperatura medie multianuală este de 8,8ºC iar temperaturile lunare medii multianuale, înregistrate la staţia de prognoză şi avertizare Teiuş, sunt reprezentate după cum urmează:
Cele mai ridicate temperaturi lunare medii multianuale se produc în luna iulie şi se desfăşoară sub efectul zonalităţii - se înregistrează 14ºC şi 20ºC
Cele mai scăzute valori se înregistrează în luna ianuarie, valori medii multianuale lunare sinter -6ºC şi -3ºC.
Temperatura maximă a aerului, înregistrată la staţia Aiud a fost de 40,20 C la 20 iulie 1987, iar minima absolută de -28,00 C , la 14 ianuarie 1985.
Prima zi cu îngheţ se semnalează în jurul perioadei 1 -11 octombrie, iar ultima, între 21 aprilie şi 1 mai.
Stratul de zăpadă se situează în limite medii, fiind mai persistent pe teritoriul satului Faţa Pietrii, între 65-100 zile, iarna menținându-se cel putin patru luni pe an, de la sfârşitul lunii noiembrie până la jumătatea lui martie, cu geruri deosebite in lunile ianuarie-februarie.
Zilele de iarnă (cu temperatura maximă mai mică sau egală cu 0ºC) sunt caracteristice intervalului noiembrie - martie în partea înaltă şi decembrie - ianuarie în zona joasă.
În rezervaţia naturală Cheile Tecşeştilor temperatura medie anuală are valori cuprinse între 6-80C, temperatura medie a lunii ianuarie este de -3- 40C, iar cea a lunii iulie de 16-180C.

Precipitațiile în MunțiiTracăului cantitatile medii ale lunii februarie sunt cuprinse între 20 şi 60 mm, aceasta fiind o lună săracă în precipitații, mai ales în partea de est; în luna iulie, luna cea mai călduroasă, cantitățile medii se înscriu între 70 şi 110 mm, celelalte luni având valori intermediare.
Ninsorile se manifestă între 40 şi 80 zile pe an în perimetrul montan şi 25-35 zile în zonele depresionare.
Repartiția lunară a precipitațiilor, care ating maximul în luna aprilie-iunie şi minimul în august -februarie confirmă tipul de regim caracteristic transilvănean.
Cantitatea medie de precipitaţii atinge cota de 593 mm/an, cotă ce se situează sub media pe ţară (640 mm/an). Sectorul piemontan se remarcă prin cantităţi crescătoare ale valorilor (700 - 800 mm).

Seismicitatea. Teritoriul administrativ al Comunei Stremţ se încadrează în zona seismică «E» cu valori Ks= 0.12 în conformitate cu prevederile Normativului P 100/92.

 

VEGETAŢIA ŞI FAUNA

Vegetaţia. Pe versantul din stânga văii în locul pădurilor de gorun pure, al asociaţiilor de gorun cu carpen (Arpinus betulus), cucer (Querqus cerris), stejar pufos (Quwerqus pubescens) şi cireş sălbatic (Cerasus avium) tind să se instaleze pajişti stepizate în care predomina vegetaţia iubitoare de temperaturi ridicate şi rezistente la regimul redus de precipitaţii iar pe versantul din dreapta văii - care beneficia de un topoclimat mai rece şi mai umed pădurii de fag (Fagus silvatiua), de fag în amestec cu gorunul (Wuerqus robur), treptat îi iau locul pajiştile naturale secundare în care predomină vegetaţia iubitoare de umezeală, rezistentă la temperaturi puţin mai mici. Coniferele ocupă suprafeţe mici: pinul (Pinus silvestris) şi molidul (Picea pungens), sunt întâlnite în zonele cele mai înalte ale comunei pe teritoriul satului Faţa Pietrii şi Măgurii Geomalului.
În cadrul rezervației se află etajul pădurilor de amestec de fag (Fagus silvatica) cu gorun (Quercus petraea). Pe culmea calcaroasă s-au păstrat o serie de plante saxicole: Saxifraga paniculata, Asperula capitata, Dianthus spiculifolius şi graminee de stâncărie: Sesleria rigida, Festuca cinerea ssp. pallens.
Flora - Din flora pădurilor amintim: ciuboţica cucului (Primula officinalis), măseaua ciutei (Erithronium dens canis), floarea paştelui (Anemone nemorasa), brusturele negru (Symphytum cordatum), toporaşii (Viola silvestris), vinariţa (Aspenula adorata), clopoţeii (Campanulla abietina), etc. Vegetaţia actuală se constituie în elemente specifice cum ar fi: elemente mediteraneene: ciuboţica cucului (Primula columnae), sadina (Chrysopagon gryllus), Aristolachia palida Willd, elemente pontico-mediteraneene: gura lupului (Scutellaria altissima), măzărichea (Vicia grandiflora), elemente atlantico-mediteraneene: ciuboţica cucului pitică (Primula acaulis) - pe versanţii mai însoriţi. Pe tulpinile şi mai ales pe coronamentul stejarilor pot fi observate şi reprezentante ale plantelor parazitare cum ar fi: iasca (Poliporus famentori), vâscul (Viscum album).

Păşunatul - Întinsele suprafeţe de păşuni şi fâneţe naturale au permis dezvoltarea şi creşterea animalelor: cabaline şi bovine pentru munca câmpului şi pentru asigurarea celor necesare în gospodărie, porcine, ovine, caprine ş.a. Pe teritoriul satului Stremţ s-a conservat forma tradiţională de păşunat sub administrarea cetăţenilor grupaţi în Asociaţia de păşune „Trandafirul" Stremţ.

Fauna. Speciile întâlnite în cadrul comunei sunt de origine central-europeană, întâlnindu-se specii din zona de munte, deal, a luncilor şi a apelor. Dintre mamiferele de interes cinegetic prezente pe raza fondului de vânătoare, semnalăm prezenţa cerbului carpatin (Cervus elephus) şi căpriorul de pădure (Capreolus capreolus) specifice pădurilor din zona înaltă de munte.
Dintre carnivorele mari în zonă este semnalată prezenţa ursului carpatin (Ursus arctos), lupului (Lupus caninus). Au mai fost semnalate următoarele specii: viezuri, hârciogul (Cricetus cricetus), nizonul (Ondrata zibethica) etc. Mai pot fi menționate nevăstuicile (Mustella nivalis), dihorul (Putorius putorius), jderul de copac (Martes martes) ş.a..

Reptilele şi batracienii sunt şi ele reprezentate de: solomâzdră (Salamandra salamandra), solomâzdra de apă (tritonul - Triturus cristatus), broasca râioasă brună (Bufo bufo), broasca de pământ brună (Pelobates fuscus), şopârla de munte (Lacerto vivipara), vipera comună (Vipera berrus) etc.
Ihtiofauna este reprezentată prin crap (Cyprinus carpio), mreană (Barbus barbus), clean (Leuciscus cephalus), păstrăv (Salmo trutto fario) etc.
Lumea păsărilor este de asemenea bogată şi variată, fiind prezent vulturului negru (Aegypius monactus), acvilei de munte (Aquila chrysaetos) , acvila mică (Hierartis penuatus), însă cele care caracterizează zona menţionăm: struzul de vâsc (Turdus viscurus), gaiţa (Garrulus glandarius), mierla (Turdus merula), ciocănitoarea pestriţă (Dendrocapus medius), piţigoiul mare (Parus major), bufniţa (Bufo bufo), uliul şorecar (Buteo buteo), stăncuţa (Corvus monedule), guguştiucul (Stroptopelia decaota), vrabia (Passer domestica), fazanul (Phasianus colchicus), provenit din colonizări, cucuveaua (Athene noctua), mai pot fi întâlnite şi o serie de oaspeţi de primăvară: lăstunul (Delicon urbica), rândunica (Hirindo rustica), cucul (Cuculeos canaris), potârnichea (Perdix perdix), privighetoarea (Luscinia megarhynscos), barza albă (Ciconia Ciconia), etc.
În zona josă a fondului de vânătoare, pe cursul inferior al văii Stremţului, până la vărsarea în râul Mureş, în zăvoaie se pot întâlni numeroase specii de raţe sălbatice, unele adevărate rarităţi: raţa sunătoare (Bucephala clangula) şi raţa de gheaţă (Clangula hiemalis), ambele specii nordice, care apar în special toamna, iar iarna doar accidental.